Mit Şi Realitate Despre ADHD. Personalităţi suspectate de ADHD sau dizabilităţi de învăţare

71 0
loading...

Care sunt miturile şi realităţile privind copiii cu ADHD?

Care sunt punctele cheie şi faptele ce trebuie ştiute despre copiii cu ADHD?

Cum ar trebui să abordăm copilul cu ADHD? (presupuneri, atitudini şi aşteptări)

Care sunt punctele cheie ce trebuie ştiute despre managementul comportamental? Care sunt cele mai eficiente moduri de comunicare şi cooperare cu copilul diagnosticat cu ADHD?

Cum se autopercep copiii cu ADHD? (idei preconcepute şi realităţi) Cum percep părinţii copiilor cu ADHD această suferinţă? (idei preconcepute şi realităţi)

Să-i ascultăm pe copiii şi tinerii diagnosticaţi cu ADHD!

REALITĂŢI DESPRE ADHD

  • ADHD este considerat o tulburare în toate ţările, indiferent de rasă şi gen;
  • Trebuie reţinut că nu toate cazurile de neatenţie, hiperactivitate sau de probleme comportamentale care apar în copilărie pot fi atribuite ADHD;
  • ADHD nu este o afecţiune diagnosticată recent;
  • a apărut în literatura clinică sub diferite denumiri încă din 1902. Anterior au fost folosite denumiri precum: afecţiune cerebrală minimă, disfuncţie cerebrală minimă, sindrom hiperactiv şi deficit de atenţie cu sau fără hiperactivitate;
  • Cercetarea demonstrează că ADHD este o deficienţă neurologică ereditară în acea zonă a creierului care controlează comportamentul;
  • Stimulanţii utilizaţi la tratarea ADHD pot reduce simptomele, influenţând neurotransmiţătorii din sistemul nervos central; ADHD nu este o tulburare legată de inteligenţă.
  • Copiii foarte inteligenţi sau lipsiţi de inteligenţă pot avea ADHD în egală măsură; ADHD este o tulburare pe viaţă. Aproape 80% dintre copiii cu ADHD continuă să prezinte simptome substanţiale în adolescenţă. Cel puţin 67% continuă să prezinte simptome şi în viaţa de adult;
  • Estimările recente ale cercetătorilor arată că 3–12% dintre copiii de vârstă şcolară au ADHD, iar din totalul populaţiei lumii cu vârstă între 0 şi 18 ani, 3–5% sunt afectaţi de ADHD. Aceasta înseamnă că unul din 20–30 de copii sunt afectaţi de ADHD;
  • Rata de băieţi diagnosticaţi cu ADHD este de cel puţin trei ori mai mare decât în cazul fetelor. Cercetările recente susţin că fetele ar avea ADHD, dar nu sunt diagnosticate; Indiferent de nevoile copiilor şi tinerilor cu ADHD, aceştia nu au acces la tratamente adecvate dacă nu s-a făcut mai întâi o evaluare şi nu s-a pus un diagnostic. Acest lucru este valabil mai ales în cazul fetelor cu ADHD;
  • Aproape 2/3 din persoanele cu ADHD suferă de tulburări multiple;
  • Există multe tulburări şi dizabilităţi care seamănă cu ADHD şi au simptome similare cum ar fi deficienţele de învăţare, tulburările sociale sau emoţionale;
  • Este acceptat faptul că ADHD este o condiţie medicală şi nu un mit. ADHD nu apare din cauza grijii parentale inadecvate şi nu este nici lene, obrăznicie, comportament reprobabil intenţionat sau tulburare de personalitate. Nu există un tratament unic potrivit, tuturor persoanelor diagnosticate cu ADHD;
  • Nu există etape ale ADHD de la forma blândă la cea severă, şi nici subtipuri;
  • fiecare persoană cu ADHD este unică. Agravarea simptomelor ADHD la copii se poate observa de la o zi la alta;
  • Există multe caracteristici pozitive la copiii cu ADHD;
  • Copiii cu ADHD sunt foarte performanţi dacă li se cer activităţi atrăgătoare, interesante şi motivante. De obicei învaţă efectiv la orele obişnuite, unde managementul clasei şi strategiile de sprijin sunt evidente;
  • Prognoza privind viitorul unui copil diagnosticat cu ADHD este tristă dacă nu se recurge la tratament. Aceşti copii riscă mari dificultăţi sociale, emoţionale, comportamentale sau academice;
  • Comparativ cu colegii lor, copiii cu ADHD sunt mai susceptibili de a părăsi şcoala, dar pot rămâne în şcoală, acolo unde sistemul educaţional o permite. Pot avea dificultăţi sociale şi emoţionale dacă sunt respinşi, pedepsiţi neadecvat sau ridiculizaţi la şcoală;
  • Prognoza este pozitivă pentru copiii cu ADHD în cazul în care aceştia sunt trataţi, mulţi fiind în situaţia de a stăpâni simptomele ADHD;
  • Unii factori şcolari sau familiali, de ex. sistemul de sprijin sau nivelul de stres, pot exacerba problemele sau pot ajuta copilul să se descurce cu problemele sale; În aproape orice domeniu există persoane de succes diagnosticate cu ADHD.

Personalităţi suspectate de ADHD sau dizabilităţi de învăţare

Albert Einstein
Mozart
Galileo
Leonardo Da Vinci
Jules Verne
Stephen Hawking
John Lennon
Walt Disney
Thomas Edison
Beethoven
Sylvester Stallone
„Magic” Johnson
Alexander Graham Bell
Louis Pasteur
Agatha Christie
Whoopi Goldberg
Carl Lewis
Henry Ford
John F. Kennedy
Winston Churchill
Prince Charles
Robin Williams
Tom Cruise

Există numeroase resurse care conţin sugestii şi strategii pentru sprijinirea şi îmbogăţirea vieţii copiilor, tinerilor şi adulţilor diagnosticaţi cu ADHD. Mulţumită educatorilor, medicilor şi psihiatrilor care şi-au dedicat viaţa îmbunătăţirii tratamentului şi înţelegerii ADHD, ştim în fiecare zi mai multe despre ADHD.

Loading...

Related Post

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading...