Lectii invatate dintr-o calatorie montana reala si metaforica

43 0

Întotdeauna am folosit metafora urcusului unui munte pentru a descrie călătoria mea vindecătoare si am reușit să experimentez la un moment dat, o adevarata escaladare montana. Acestea sunt lecțiile dobandite in urma unui urcus montan real și metaforic.

Sursa foto1: https://pixabay.com/en/nature-mountain-landscape-panorama-3189119/

Drumul către capatul traseului este plin cu hartoape, gropi și portiuni neuniforme, dar care au mai ales foarte mult praf.

Este cald, rece, însorit, înnorat, în continuă schimbare. Este posibil sa incepi excursia trecând printr-o punte de lemn de la capatul traseului sau urcând pe scări până la siguranța cabinetului unde au loc sedintele terapeutice.

Aerul de la capul traseului este mai curat, mai clar și plin de viata, cu o mare posibilitate de exprimare emotionala. Când respir, plămânii mei sunt plini de aer curat și vreau ca respiratia sa fie profund curatitoare.
Pe măsură ce încep să urc într-o altitudine nefamilară, sunt oarecum impiedicata să mă mișc prea repede.De aceea trebuie să-mi amintesc să respir.

Stiu că există un vârf de munte putin mai înclinat în zăpadă, care are alte vârfuri înzăpezite mai mici, chiar pe la colț, dar nu am avut șansa să-l văd încă. Apoi, în timp ce mă aflu acolo, sunt în același timp înspăimântata de frumusețea celor două vârfuri de munte și copleșita de enormitatea a ceea ce mă uit. Sunt hotărâtă să urc pe acest munte care este în fața mea, să-mi cuceresc trecutul, păstrând în același timp de curajul și optimismul care ma incearca, în timp ce urc spre vârf.

Sursa foto2: https://pixabay.com/en/iceland-mountains-sky-clouds-2700427/

Pe măsură ce mă întorc, văd o scenă uluitoare, aproape indescriptibilă și vad ca ma aflu în mijlocul unui cerc, inconjurata de munți din toate părțile.

Un loc de odihnă și de restaurare, de a reflecta și de a lua timp să observ aici și acum. Am observat frumusețea naturii, crinii, flora, fauna, multe obstacole pe care le-am depășit deja, urcând până acum atât de departe în viață și pe această potecă.

Încep să remarc minunatele persoane pe care le întâlnesc de-a lungul drumului. Acești oameni urcă din motive personale, dar fiecare persoană are obiective și fiecare persoană este acolo pentru a te ajuta la drum. Sprijinirea celorlalți are loc sub forma unui salut prietenesc, sau un zâmbet sau un vot de încredere pentru a continua. Suntem pe aceeași pistă iar când terenul devine prea abrupt, se găsește persoana potrivită care să ne ajute de-a lungul călătoriei noastre.

Acum incep sa ajung la altitudine.

A fost o muncă grea și încep să simt efectele călătoriei mele. Simt cum urc tot mai greu cu fiecare pas, dar îmi spun mereu “mai fac inca 10 pași”.
Mi se pare că mi-am pierdut încet abilitatea de a vedea frumusețea din jurul meu și tot ce imi trece prin minte sunt acei 10 pași și faptul ca recompensa va veni curand.

Pietrele sunt atât de greu de urcat, căderile mi se par confuze. Mă tem că voi face o întorsătură greșită și voi cădea de pe acest munte. Sunt hotărâta să continu să urc pe munte, dar îndoielile de sine se întâlnesc cu fiecare pas. Mi-e putin frică, dar sunt hotărâta să continui.

Acest lucru a inceput sa se estompeze repede, si cum inaintam imi spuneam: “Acesta este vârful tău.”
Am crezut că am ajuns la vârf. Când îmi dau seama că nu am făcut-o inca, m-am simțit atât de supărata… M-am simțit ca și cum n-aș fi reușit. Apoi am auzit că vocea negativă din interior sugerează că aceasta este o pedeapsă și că nu voi ajunge niciodată in varf, așa că am început să negociez și să pledez pentru a continua, simțind ca abilitatea mea de a cuceri este alpinismul.

Apoi mi-am dat seama că asta a fost varful meu. Era frumos și liniștit și minunat, stâncos și foarte înalt. Stăteam în partea de sus a lumii, iar punctul de vedere era același ca și la 200 metri mai sus.

Am fost dezorientata cateva zile în urma urcării. Am fost speriata pentru că am dezvoltat o asemenea fobie severa de altitudine, dar eram, de asemenea, mândra de realizarea mea.
Am pierdut din vedere faptul că am îndeplinit atât de mult deja și că fiecare varf cucerit este o victorie, indiferent cât de greu este urcusul. A trebuit să lupt pentru a-mi păstra simțul împlinirii. Dar acum înțeleg cate varfuri am cucerit in ultimii ani.

~Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018~

Related Post

Despre Victima-observator

Posted by - octombrie 9, 2017 0
Observatorul este ultimul tip de victimă care nu reuşeşte să-şi folosească Efectul Charismatic. Atunci când ni se potriveşte, cu toţii…

Alege-ţi sloganul

Posted by - octombrie 9, 2017 0
Adoptarea unui slogan unic pentru a-ţi descrie scopul de comunicare îţi poate clarifica mai bine intenţia, într-o propoziţie succintă, descrie…

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading...