Abilităţi şi competenţe în consilierea educaţională a copilului, adolescentului şi a familiei

PARADIGMA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ ÎN CONSILIERE

1. Cogniţia (credinţă, gând) –cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv-emoţional-subiective, cognitiv-comportamentale. Cogniţiile sunt structuri informaţionale ce implică: conţinuturi informaţionale şi procese informaţionale.

Fundamente: (Beck, 1976, Ellis, 1994)

•Conţinuturile informaţionale se referă la motivaţii, percepţii, gânduri, au un caracter specific (clar direcţionate), local (situaţional) sau general (transsituaţional)

•Exemplu: Toată lumea mă urăşte.

Procesele informaţionale vizează transformarea conţinuturilor după principiul “dacă – atunci”

Exemplu: Dacă toată lumea mă urăşte, atunci îmi iau viaţa.

•2. Mare parte din psihopatologie este rezultatul cogniţiilor disfuncţionale şi/sau iraţionale.

3. Aceste cogniţii deviante pot fi identificate şi schimbate

4. Schimbarea se face prin tehnici cognitive şi /sau comportamentale validate ştiinţific.

MODELUL ABC COGNITIV

•Model iniţiat de Ellias (1962), dezvoltat de Beck (1976):

1. A – evenimentul activator (situaţie de viaţă externă sau situaţie subiectivă) care activează întreaga personalitate;

2. B – cogniţiile persoanei (prelucrarea informaţională) care mediază modalitatea de percepere şi reprezentare a evenimentului activator;

3. C – consecinţele procesării cognitive a evenimentului activator.

•Aceste 3 componente puse in relaţia terapeutică determină apariţia altor două componente (Modelul ABCDE):

4. D – restructurarea cogniţiilor disfuncţionale sau iraţionale;

5. E – asimilarea unor noi cogniţii funcţionale, raţionale în locul celor problematice.

RELAŢIA TERAPEUTICĂ COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ

•Relaţia terapeutică cognitiv-comportamentală se caracterizează prin empatie, acceptare necondiţionată a clientului, congruenţă şi colaborare.

RELAŢIA TERAPEUTICĂ

1. Empatia – Truax şi Carkhuf propun o scală de evaluare a empatiei, cotată cu maxim 12 puncte:

•0-2: terapeutul pune întrebări, formulează critici, dă sfaturi;

•2-4: terapeutul reflectă aspectele exterioare la care face referire clientul;

•4-6: reflectările terapeutului includ şi trăiri ale clientului, dar de importanţă secundară;

•6-8: terapeutul analizează doar o parte din trăirile majore ale clientului (de obicei se opreşte la una singură);

•8-10: terapeutul analizează marea majoritate a trăirilor clientului;

•10-12: terapeutul a surprins toate aspectele semnificative exprimate de client.

2. Acceptarea necondiţionată presupune acceptarea pacientului cu toate problemele sale, ca un întreg, fără ca aceasta să însemne că acceptăm ceea ce face sau cum gândeşte.

3. Congruenţa se referă la gradul de suprapunere între comportamentul manifest al terapeutului şi comportamentul interior.

4. Colaborarea se referă la faptul că demersul terapeutic este bine structurat şi se face după o agendă comună, negociată şi convenită cu clientul, iar apoi se verifică mereu dacă obiectivele terapeutului şi ale clientului coincid. (vezi rolul evaluărilor periodice în eficienţa consilierii!)

5. Transferul şi contratransferul în relaţia terapeutică. Transferul – totalitatea trăirilor afective (+, -), a patternurilor comportamentale pe care le experimentează clintul faţă de terapeut. Când transferul devine puternic, acesta poate bloca relaţia terapeutică (se instalează nevroza de transfer)

Contratransferul – totalitatea trăirilor afective şi a patternurilor psihocomportamentale pe care le experimentează terapeutul faţă de client. Este recomandat ca acest aspect să nu intervină în relaţia terapeutică.

Semne ale contratransferului:reacţii emoţionale puternice (+.-), faţă de client, nejustificate în relaţia terapeutică; •- fantezii sexuale cu clintul; •- creşterea /scăderea, nejustificată terapeutic, a frecvenţei întâlnirilor.

Categories: Parenting

Tags:

CONSILIERE PENTRU CONCEPŢIE ŞI CONTRACEPTIE- Obiectivele serviciilor de planing familial

Planificarea familială

Planificarea familială defineşte capacitatea persoanei sau a cuplului de a anticipa şi de a avea numărul de copii dorit, la momentul ales şi la intervale de timp dintre naşteri pe care le hotărăsc singuri. Acest lucru poate fi indeplinit prin folosirea metodelor contraceptive şi prin tratamentul infertilităţii.

Sănătatea reproducerii (SR) este definită de OMS ca o bunăstare fizică, mentală şi socială în tot ceea ce ţine de sistemul de reproducere, în toate etapele vieţii umane. Ca urmare, SR implică o viaţă sexuală satisfăcătoare şi în siguranţă, posibilitatea de a procrea, precum şi libertatea de a hotărâ când, dacă şi cât de des doresc să procreeze; SR include dreptul femeilor şi al bărbaţilor de a fi informaţi şi de a avea acces la metode sigure, eficiente, accesibile şi acceptabile de planificare familială pe care să le poată alege singuri, precum şi dreptul de acces la servicii medicale şi psihologice corespunzătoare ce permit femeii parcurgerea în siguranţă a sarcinii şi naşterii.

Sănătatea sexuală reprezintă o stare de bunăstare fizică, emoţională, mentală şi socială legată de sexualitate: nu reprezintă doar absenţa unei boli, disfuncţii sau infirmităţi. Sănătatea sexuală implică o abordare pozitivă şi bazată pe respect a sexualităţii şi relaţiilor sexuale, precum şi posibilitatea de a avea experienţe sexuale în siguranţă şi plăcute, fără coerciţie, discriminare şi violenţă.

Obiectivele serviciilor de planing familial

•Abilitarea individului / cuplului de a decide dacă şi când să aibă copii; •Prevenirea sarcinilor nedorite, avortul şi abandonul de copii; •Identificarea nevoilor personale în vederea luării unei decizii informate privind folosirea unei anumite metode contraceptive; •Asigurarea utilizării corecte a contraceptivului ales;

•Prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală; •Prevenirea şi depistarea precoce a cancerului de col uterin şi a cancerului de sân; •Păstrarea / ameliorarea calităţii vieţii de cuplu.

Serviciile de planificare familială şi sănătatea reproducerii

•Furnizare de informaţii despre planificarea familială şi metodele de contracepţie; •Furnizarea de materiale contraceptive; •Consilierea pentru folosirea metodelor de planificare familială; •Evaluarea stării de sănătate în vederea utilizării unei metode contraceptive;

•Monitorizarea utilizării metodelor contraceptive; •Consilierea pre şi post avort; •Consilierea premaritală; •Prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală; •Consilierea în cazuri de infecţii cu transmitere sexuală; •Diagnosticul şi tratamentul sterilităţii; •Consilierea cuplului cu defecte genetice;

•Consiliere psiho-sexuală; •Consilierea în caz de violenţă domestică şi abuz sexual; •Educaţia pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii.

Categories: Parenting

Devino cea mai buna versiune a ta!Aboneaza-te acum!
EnglishRomanian