Epidemiologia, prevenirea si controlul principalelor boli infectioase


Epidemiologia – stiinta medicala fundamentala care are ca obiect de activitate studiul dinamic al
factorilor determinanti, aparitiei si distributiei starii de sanatate si bolilor intr-o populatie.
Bolile infectioasa transmisibile se extind la nivelul unei populatii printr-un lant continuu de
procese infectioase, fenomen denumit PROCES EPIDEMIOLOGIC.


PROCESUL EPIDEMIOLOGIC (P.E.) IN BOLILE INFECTIOASE

  • Totalitatea factorilor si mecanismelor implicate in aparitia, extinderea si evolutia unei
    boli infectioase printr-o populatie.
  • Este constituit din 3 factori principali, majori (determinanti) :
    -Sursa de agent patogen (infectios) sau izvorul de infectie
    -Caile si modurile de transmitere
    -Populatia sau masa receptiva
  • Acesti factori principali sunt influentati de factorii dinamizatori – favorizanti sau
    secundari
    -Socio-economici
    -Cosmo-meteoro-climato-geografici
    Procesul epidemiologic trebuie deosebit de Procesul infectios
    Procesul infectios rezulta din interactiunea agentului patogen cu organismul gazda, in anumite
    conditii de mediu (ecologia infectiei) si constituie componeta biologica a procesului
    epidemiologic.

FACTORII EPIDEMIOLOGICI DETERMINANTI

  1. Sursa de agent patogen sau izvorul de infectie
    Agentii infectiosi patogeni au un rezervor si o sursa de infectie.
    Rezervorul este locul unde agentii infectiosi exista, traiesc si se multiplica.
    Rezervorul poate avea o specificitate inalta atunci cand provin in exclusivitate de la om sau pot
    proveni de la animele dar exista si rezervoare inanimate.
    Sursa de agent patogen sau sursa de infectie

    – organismul uman sau animal care creaza conditii de viata, adapost si multiplicare pentru
    microorganisme, de unde se elimina si trec la alte persoane receptive.
    – sursa de infectie impreuna cu teritoriul din jurul sau, unde exista oportunitatea de a se
    transmite agentul patogen, reprezinta focarul epidemic
    – eliminarea agentului patogen in mediu se realizeaza la nivelul portilor de eliminare (cai
    naturale sau leziuni determinate de agentul patogen).
    Caile de eliminare (vehiculare) a microorganismelor de la sursa spre receptivi:
    prin procese biologice.
  2. Secretii naso-faringiene (picaturi Flugge): infectii respiratorii (virale: gripa,viroze
    respiratorii, bacteriene:TBC, Angine)
  3. Saliva sau lichidul oral (suc gingival): infectie urliana, hepatita B, rabie, HIV.
  4. Sputa sau secretiile bronhice: infectiile pulmonare; TBC.
  5. Secretiile cutaneo-mucoase si purulente: erizipel, varicela, pesta bubonica, stafilocociile
    sau streptocociile cutanate, scarlatina, otice, oftalmologice, bolile venerice virale,
    bacteriene, chlamidiene, (HIV, SiFILIS)
  6. Lichidele seroase: LCR, peritoneal, pericard, pleural, sinovial(articular), exudate,
    transudate.
  7. Varsaturile in infectii digestive, febra tifoida, dizenterie, toxiinfectiile alimentare;
  8. Materiile fecale: infectiile digestive, dizenterie, holera, hepatite enterale virale,
    poliomelita; febra tifoida;
  9. Sangele infectat cu virusuri, bacterii, richettsii, protozoare, HIV, malarie, tifos
    exantematic, febra Q, encefalite, toxoplasmoza;
  10. Secretiile genitale: vaginale si spermatice in infectiile venerice; HIV, HVB, HVC.
  11. Urina: febra tifoida, leptospiroza, in infectiile urinare, TBC uro-genitala;
  12. Secretia lactata umana: in HIV, VHB, antrax, bruceloza, febra aftoasa, encefalita de
    capusa.
  13. Fragmente de tesuturi si organe: HIV, HVB, HVC, citomegalusvirus (CMV).
    Durata eliminarii agentilor infectiosi se numeste perioada de contagiozitate si este variabila
    pentru fiecare proces infectios in parte.
    Sursele de infectie umana sau animala sunt:
    – omul sau animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala;
  • bolnavul elimina germeni in orice stadiu al bolii dar mai ales in perioada de invazie
    si de stare a bolii;
  • epidemiologic, surse importante de agent patogen sunt bolnavii cu forme atipice,
    fruste, ambulatorii sau infectii inaparente care raman nedescoperite si disemineaza
    pe arii largi;
    – purtatorii de germeni sunt reprezentati de :
  • fostii bolnavi: temporari, convalescenti sau cronici;
  • persoane sanatoase: care avand imunitate fie ca urmare a trecerii prin boala sau
    postvaccinare nu au facut boala dar elimina temporar sau cronic germenii; purtatori
    de contact, purtatori ocazionali.
    Purtatorii de germeni intretin nivelul endemic al unei boli si stau la baza unor izbucniri
    epidemice in colectivitate.
    Sursele animale de infectie:
  • mamifere, pasari, artropode.
  • pot fi ele la fel bolnave sau purtatoare;
  • germenii pot ajunge accidental de la ele la om;
  • bolile se numesc antropozoonoze si reprezinta cam o treime din totalul bolilor
    infectioase: leptospiroza, antrax, malarie, bruceloza, toxoplasmoza, tichineloza, etc.
    2.Caile si modurile sau mijloacele de transmitere a infectiei
    Transmiterea, a doua componenta a P.E. se refera la miscarea agentului patogen de la sursa la
    persoana receptiva.
    Transmiterea se face in mod:
    1.Direct
    2.Indirect
    1.Transmiteres in mod direct:
    – Contact de imediata vecinatate: bolile arogene
    – Contact fizic: sexual(bolile venerice, HIV, HVB), sarut(mononucleoza infectioasa,
    difterie), muscatura(rabie), transcutanat(boala ghearelor de pisica), boli de
    piele(scabie).
     Transplancentar: rubelola, toxoplasmoza, CMV, HIV, VHB.
     Transfuzii de sange: hepatite, retroviroze, sifilis
     Transplante: citomegalovirus, HIV, VHB, rabie, prionii.
  1. Transmiterea in mod indirect prin:
    – elemente din mediu extern: aer, apa, pulberi de sol, alimente, maini, obiecte,
    instrumentar, vectori.
    – Simplu: cand este implicat un singur element
    – Complex: de tip stafeta, cand sunt implicate unul sau mai multe elemente
    Transmiterea prin aer (aerogena):
  • Cea mai frecventa si comuna cale de transmitere
  • Microorganismele se elimina de la sursa prin picaturile septice: secretii nasofaringiene sau secretiile plagilor de pe tegumente sau mucoase, din fecale,
    urina
  • Raspandirea prin aer se poate face:

    – Picaturi septice sau Flugge provenind din nasofaringe
    expulzate prin tuse, stranut, vorbit, care se mentin virulente in
    scurt timp dupa eliminare (contact).
    – Nucleosolii sunt picaturile septice care si-au pierdut apa de la
    suprafata dar in interior germenii sunt conservati: M.
    tuberculosis, stafilococii
    – Pulberi bacilifere care provin din secretiile uscate antrenate de
    particule de praf si incarcate cu agentii patogeni rezistenti la
    uscaciune: stafilococi, streptococi, bacili difterici.
    Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa, virozele respiratorii, tuberculoza pulmonara,
    varicela, rujeola,difteria, tusea convulsiva, pneumoniile.
    Transmiterea prin apa sau hidrica
  • cale Importanta de transmitere, implicata in epidemiile hidrice
  • apa de suprafata se contamineaza cu dejectele umane sau animale, adapatul animalelor
    bolnave, inot, deversarea apelor fecaloid-menajere, etc.
  • apa din instalatiile centrale de apa se pot contamina prin conductele fisurate, incorect
    racordate care permit infiltrarea unor impuritati cu germeni;
  • germenii sunt rezistenti variabili in apa de la cateva zile la cateva luni; sunt germeni care
    pot rezista si in gheata (salmonele, dizenterici, virusuri), apa de mare, sucuri, ape
    minerale, diverse bauturi, bere.
    Principalele boli cu transmisie hidrica: holera, febra tifoida, dizenteria, hepatitele acute virale
    enterale, leptospiroze, diverse parazitoze.
    Transmiterea prin solul contaminat:
  • permite transmiterea germenilor rezistenti mai ales sub forma de spori care impreuna cu
    pulberile contamineaza obiectele
  • cel mai frecvent solul este implicat prin mecanismul complex, de tip stafeta si mai rar
    simplu.
  • germenii cei mai frecventi implicati in transmiterea prin sol: salmonele, dizenterici,
    vibrioni holeri, geohelminti
    Principale boli cu transmitere prin sol: tetanos, antrax, botulism.
    Transmiterea prin alimente:
  • mod frecvent de transmitere fie prin alimente de origine animala fie vegetala
  • alimentele pot fi contaminate direct de la sursa:
    – carnea cu Trichinella spiralis, Salmonella sp., M. tuberculosis, laptele cu Brucella,
    M. tuberculosis, Staph. Aureus, ouale cu Salmonella sp.
  • in timpul transportului, depozitarii, conservarii, servirii:
    – vegetale (legume si fructe) irigate cu ape contaminate, solul ingrasat cu dejecte
    umane sau animale.
    – maini nespalate sau cu infectii
    – prepararea fara spalare suficienta: geohelminti
    – conservarea casnica insuficienta termic si pastrarea necorespunzatoare: zacusca de
    legume sau de peste, suc de rosii, carnati, jambon, etc.
    Principalele boli cu transmitere alimentara: toxiinfectii alimentara, holera, trichineloza,
    salmoneloze, lambliaza, etc.
    Transmiterea prin obiecte contaminate: cu secretii si excretii ale bolnavilor sau purtatorilor,
    sange, alte fluide biologice.
  • simplu sau complex
  • obiecte sanitare, de mobilier, diverse manere, intrerupatoare, efecte personale, etc.
  • in mediu sanitar, in mod special: lenjeria, vesela, instrumentalul medical, medicamente,
    etc.
    Principalele boli transmise prin obiecte: hepatite virale, parentale, scabie, pediculoza, viroze.
    Transmiterea prin maini maini murdare:
  • mod extrem de eficient si frecvent, mai ales pentru bolile cu transmitere digestiva dar si
    respiratorie.
  • simplu sau complex, autocontaminare sau de tip stafeta, prin intermediul apei,
    alimentelor, obiectelor
  • cale importanta in mediu spitalicesc prin ingrijirea bolnavilor, manipularea aobiectelor
    sau produselor biologice
    Principalele boli transmise prin maini murdare: dizenterie, febra tifoida, hepatite virale
    enterale, poliomelita, infectii cu poarta de intrare respiratorie.
    Transmiterea prin vectori (insecte):
  • cale importanta de raspandire a bolilor infectioase
  • vectorii sunt membri ai increngaturii – arthropoda
    Vectorii pasivi: vehiculeaza germenii in mod mecanic, fara sa le fie gazde sau loc de
    multiplicare: mustele, gandacii de bucatarie (blatide), furnicile.
  • contaminarea vectorilor se face prin contact extern direct cu produse biologice, in timpul
    hranirii, sugerii.
  • pot transmite: dizenterie, salmoneloze, holera, stafilococii, oua de geohelminti.
    Vectorii activi hematofagi: sunt gazde intermediare, in care germenii isi desfasoara ciclul de
    dezvoltare: paduchii, puricii, tantarii, flebotomi, capusele.
  • germenii patrund in gazda in timpul pranzului hematofag deoarece exista obligatoriu un
    timp de regurgitare al continutului digestiv imediat dupa intepare
  • germenii sunt introdusi astfel odata cu continutul tubului digestiv si determina in noua
    gazda infectia.
    Principalele boli transmise prin vectorii hemtofagi: rickettsioza, malaria, encefalitele virale
    (West-Nile, de taiga).


Scopuri ale epidemiologiei:

  1. Explicarea principiilor cauzale ale îmbolnavirilor;
  2. Stimularea aplicării epidemiologice în prevenirea bolilor și în promovarea stării de
    sănătate a populației, mediului sau ocupațională;
  3. Pregătirea specialiștilor în profesii conexe cu cea medicală pentru a cunoaște cât mai
    multe aspecte ale stării de sănătate;
  4. Încurajarea unei activități clinice practice de bună calitate prin introducerea conceptelor
    de epidemiologie clinică;
  5. Stimularea interesului continu asupra epidemiologiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

You cannot copy content of this page