Un dualism spiritual-material, contractat prin sugestia inegalitatii; interogatie retorica, prin care raspunsul la sugestie asigura contractarea; este tot nemarginit, este tot adancit, este tot liber, ramas pierdut. Ce sunt?Cine sunt? Imi apar libertatea dar ascult disperarea ei. Nu pot sa descopar adevarul, decat prin mutilarea propriei vointe, in ceea ce priveste raspunsul exact la realitate; si astept cu nerabdare aceasta, pana cand valul ramane spuma, spuma ramane pamant, pamantul, lumina constiintei.

Libertatea este doar o agresiune a mintii, este, de fapt, o zadarnicire, in care, rascolit de neputinta, asculti sunetul valurilor amestecate, si zici ca nu-I totul reversibil? E un sunet crud si nu numai atat: e pagina ciuruita de gloantele picaturilor de apa care strabat aerul, atunci cand lumea e moarta prin neliniste.



Si te zbati ca pestele pe uscat; fara aer, fara cunostinta, cand marea te arunca pe tarm de foc, in iad de gheata, ascultand tipetele rapuse ale nevazutului. Moarte, asadar, prin sufocarea sufletului cu fals, prin adaugarea involuntara a hidosului, prin ambitia asimilarii grotescului.

Libertatea marilor prin sine? Inchisoare nemarginita a ceea ce va fi, a ceea ce nu poti vedea, nu poti atinge, nu poti asculta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here