...si stam cu ochii pironiti

Si ma uitam la varful timpului

Ce-si sapa clipele marunte

Si ma uitam la val

Si pipaiam cu gandul acoperisul de piatra al retrospective

 („Eternitate”, fragment)

Nebanuitul priveste din umbra. Spre ce ne indreptam? Nimic nu se compara cu prietenia unui zid mut, care paseste pe urmele tale, indreptandu-se catre nimic. Artistic, infinit, nebanuit, indestructibil: Epigrade Optimizare Pentru Motoarele de Cautare (SEO)– este epigrama creatiei in era digitalului.

Perspectiva nebanuitului

Vrei mai mult, da mai mult. Suferinta nu este altceva decat o parada a propriilor trairi neasteptat de absurde.

Idealul reprezinta imaginea personalitatii, in care tot spiriul negativ patrunde prin caile trupului si sufeltului, dand in vileag adevarata valoare initiala a omului, pe care, e tot parcursul vietii a incercat sa si-o schimbe dar care nu a atins sau nu va atinge niciodata un asa-numit punct forte.

Cititorul va pune, in mod logic, urmatoarea intrebare:  “Bine, dar omul, ca fiinta rationala tinde sa se modeleze sub forma perfectiunii, lupta pentru apararea propriei sale identitati. Exista oare vreo piedica ce pune capat acestuui ritual de atingere a idealului si care, prin forma sa atat de demonica il atrage spre straturile cele mai adanci ale nonconstientei?”

Aici apare problema principala, imbracata intr-o alta haina evolutiva: influenta- care prin prisma absurdului, ii inchide ochii, ii deschide bratele, ii acopera minte inca subreda  cu ceata densa a prostiei ce-I va deschide cotloanele creierului in timpul ultim, pe ultima suta de metri, redandu-i luciditatea fireasca a ratiunii.

Dupa cum am spus, influenta apare pe masura evolutiei care atinge, la un moment dat, varful cel mai inalt al celei mai joasse ratiuni, tragand omul spre culmile absurdului, lasand disperarea sa ii mistuie toate calitatile.

La inceput, omul era mai mult sau mai putin animal. Anii ancestrali i-au deschis privirile din necesitate, sunt consecintele marelui pacat. In aceasta perioada impulsul a fost indreptat tot mai mult spre perfectionarea fizica ce a dus de la creierul primitiv la capacitatea de gandire colectiva.

Si oare, daca ar la totul de la capat, va mistui, va apara, va lupta cu aceeasi ingeniozitate ca atunci cand se pregatea sa intre cu pasi repezi spre victorie, iar apoi spre cetatea pierazarii?

Sau ar gasi, cu siguranta, alte cai decat cele naturale, care, poate nu-l va mai intoarce niciodata spre marea genune, pe marginea careia s-a trezit?

Ceasul filozofic

Am aruncat tot ce a fost bun, demn, cinstit si am apelat la minciuna, ca la o carja de care ne vom tine de acum incolo, pe care o folosim ca sabie, scut, unealta de castig, lipsit de lumina sufleteasa daruita, aruncata.

Tot ceea ce a acumulat omul nu este deca o iluzie a unei minti bolnavicioase, saracite de esenta ratiunii structural care isi infinge valoarea in nonesenta, ce acopera totul cu panza ei deasa, nelasand sa patrunda nici cea mai mica sclipire a bunavointei.

Se poate, insa ca toate acestea sa stea la baza existentei omului pe pamantul material, ducand la dubla creatie precedata de haosul primordial- care antecedeaza de daca aceasta cea de-a doua creatie- vazuta ca cel de-al doilea nucle al firilor.

Privind in urma tutror metamorfozelor pe care le—a suferit creatia, imginea adevarului se pierde cu cat inaintam in timp, cu cat ne departam de cee ace suntem, si punandu-ne singuri intrebarea: “Cine sunt?”

Sa presupunem ca facem parte- sau chiar suntem- unul dintre acei oameni care concepe lumea prin imaginea sinelui colectiv, reflectand astfel, o imagine cu caracter de ansamblu, sacru. Il putem numi noi o adevarata creatie etica? Din punct de vedere moral, creatia etica este practice inexistenta in raport cu supremul etic, este ceva rasarit din lumea vesnica si orginala a spiriului care se dezvaluie in raport  cu acele calitati psihologice de care omul da dovada in clipele-cheie ale vietii lui.

Un proverb spunea ca “personalitatea este ca o moneda de argint, care oricum o arunci cade mereu cu efigia in sus, niciodata cu  reversul”. Acesta presupune modelul perfectiunii, adica atingerea celor 10 calitati morale,  dar mai ales depasirea lor.

***

Modelul, ca masa diferentiata reprezinta ca si personalitatea – in conceptia profana- o infinitate a posibilitatilor care nu sunt unice prin simplul mod al originalitatii ci ele se trag din samanta primordiala cu toate semnele unei viitoare dezvoltari implementata in structura virtuala a haosului primar….

Modelul este totdata o unitate de masura a spatiului cosmologic ce reprezinta ratiunea de a fi a unei aliante cosmice, considerate ca modelul unui juramant incalcat sub forma solidaritatii cu fiinta divina.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here