SĂNĂTATEA ŞI BOALA CA SITUAŢII EXISTENŢIALE

SĂNĂTATEA ŞI BOALA CA SITUAŢII EXISTENŢIALE

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sănătatea ca „stare de bine psihic, somatic şi social a individului” şi arată că „deţinerea celei mai bune stări de sănătate de care este capabilă persoana umană este un drept fundamental al omului”.

Există trei dimensiuni ale sănătăţii:

            – absenţa bolii;

            – o constituţie genetică bună;

– o stare de echilibru a organismului, dată de capacitatea de adaptare a individului la tot ceea ce ţine de mediul său de viaţă.

Există patru factori ai sănătăţii:

  • biologia umană: moştenirea genetică, procesele de maturizare, îmbătrânire, tulburările cronice, degenerative, geriatrice.
  • mediul: apa potabilă, medicamentele, poluarea atmosferei, salubrizarea, boli transmisibile, schimbări sociale rapide.
  • stilul de viaţă: hrana, activităţile fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism.
  • organizarea asistenţei medicale.

Primii trei factori constituie cauzele îmbolnăvirilor, iar cel de-al patrulea factor este centrat pe resursele necesare pentru menţinerea sănătăţii.

Biologic, sănătatea reprezintă starea unui organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează normal.

Psihologic, sănătatea reprezintă armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii, asimilate de individ.

Din punct de vedere social, sănătatea este acea stare a organismului, în care capacităţile individului sunt optime, pentru ca persoana să-şi îndeplinească în mod adecvat rolurile sociale.

Patologul defineşte sănătatea ca o stare de integritate a organismului. Clinicianul defineşte sănătatea ca lipsă de simptome. Pentru o persoană bolnavă, sănătatea este o stare de „bien-etre”.

           Sănătatea mintală este parte integrantă a sănătăţii la modul general. Conţinutul conceptului de sănătate mintală este determinat de calitatea raporturilor personalitate-mediu.

13 criterii ale sănătăţii mentale:

  • conştiinţa clară a interesului personal;
  • conştiinţa limpede a interesului social;
  • autoorientarea în viaţă;
  • nivel înalt de toleranţă a frustrării;
  • acceptarea incertitudinii şi capacitatea de ajustare la incertitudine;
  • angajarea în activitatea creatoare;
  • gândire ştiinţifică, realistă şi obiectivă;
  • auto-acceptare;
  • angajare moderată şi prudentă în activităţi riscante;
  • realism şi gândire anti-utopică;
  • asumarea responsabilităţii pentru tulburările emoţionale proprii;
  • flexibilitatea în gândire şi acţiune;
  • îmbinarea plăcerilor imediate cu cele de perspectivă.

            A.H.Maslow (apud.Iamandescu) defineşte sănătatea mentală în termeni de „personalitate autorealizată”, având ca trăsături:

– orientare realistă în viaţă;

– se acceptă pe sine, pe alţii şi lumea înconjurătoare;

– grad înalt de spontaneitate;

– este centrat pe probleme şi nu pe trăirile subiectului;

– atitudine de detaşare şi nevoie de intimitate;

– autonomie şi independenţă;

– apreciere elastică a oamenilor şi lucrurilor, lipsa stereotipiilor;

– experienţe spirituale sau mistice profunde, nu neapărat religioase;

– interese sociale puternice;

– relaţii afective intime cu puţine persoane, şi nu superficiale cu multe persoane;

– atitudini şi valori democratice;

– nu confundă mijloacele cu scopurile;

– simţul umorului constructiv;

– potenţial creator;

– opunere la conformismul cultural;

– transcede mediul de viaţă, nu se conformează lui.

Ceea ce mijloceşte trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este modul de viaţă şi stilul de viaţă al individului.

Modul de viaţă defineşte elementele obiective ale traiului, condiţiile materiale, economice şi sociale ale vieţii oamenilor. Aceste elemente ar fi:

  • natura muncii şi durata ei;
    • educaţia, calificarea profesională şi accesibilitatea subiectului la acestea;
    • rezidenţa şi circulaţia (timpul afectat deplasării între cele două şi mijloacele de locomoţie);
    • locuinţa ( m2/persoană) şi echipamentul acesteia (gradul de confort);
    • condiţii de igienă şi asistenţă sanitară (accesibilitatea lor);
    • mijloace de comunicare;
    • informaţie şi cultură;
    • timpul liber (durată, folosire).

La aceste elemente foarte obiective, se adaugă, în cadrul modului de viaţă, sistemul tradiţiilor, obiceiurilor, moralei, configuraţiei profesionale a populaţiei.

Modul de viaţă este produsul unei istorii, al unei culturi şi tradiţii. Orice societate are un mod de viaţă specific. Ex. societăţi agrare, industriale etc.

Stilul de viaţă este aspectul subiectiv al modului de viaţă, adică o strategie de viaţă pentru care individul optează şi care orientează toate manifestările sale particulare. Stilul de viaţă are la bază anumite credinţe, imagini şi reprezentări ale individului despre lume şi viaţă, pe baza cărora individul alege, se comportă şi face opţiuni, care-l vor conduce la succes sau la eşec.

Stilul de viaţă presupune decizii, acţiuni şi condiţii de viaţă care afectează sănătatea persoanei. Există riscuri autoasumate de persoană printr-un anumit stil de viaţă: tabagism, abuz de droguri, alimentaţie excesivă/subnutriţie, conducere auto imprudentă, sedentarism, workaholic.

Stilul de viaţă constă din combinaţii ale unor practici şi deprinderi comportamentale şi condiţii de mediu ce reflectă modul de viaţă, influenţat de antecedente familiale, condiţii culturale şi socio-economice ale persoanei.

Stilul de viaţă este tipul de comportament repetitiv, habitual, condiţionat de nivelul de cultură, nivel de trai, în cadrul impus de resursele economice ale societăţii.

Modificările stilului de viaţă implică schimbarea concomitentă a comportamentului personal şi a condiţiilor de viaţă. Opţiunile pe care persoana le face şi în funcţie de care îşi structurează stilul de viaţă sunt individuale, dar valorile, reprezentările, ţelurile şi aspiraţiile pe baza cărora face alegeri au o determinare socială.

Stilul de viaţă este determinat de doi factori:

  • factorul socio-economic;
    • factorul cultural-educativ.

Efectele stilului de viaţă sunt:

  • directe – ex.fumatul generează cancer pulmonar, alcoolul generează ciroză);
    • mediate – de potenţare a celorlalţi factori de risc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *