Abilităţi şi competenţe în consilierea educaţională a copilului, adolescentului şi a familiei

Abilităţi şi competenţe în consilierea educaţională a copilului, adolescentului şi a familiei

Fundamente: (Beck, 1976, Ellis, 1994)
1. Cogniţia (credinţă, gând) –cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv-emoţional-subiective, cognitivcomportamentale. Cogniţiile sunt structuri informaţionale ce implică: conţinuturi
informaţionale şi procese informaţionale
 
Conţinuturile informaţionale se referă la motivaţii, percepţii, gânduri, au un caracter specific (clar direcţionate), local (situaţional) sau general (transsituaţional)
Exemplu: Toată lumea mă urăşte.
Procesele informaţionale vizează transformarea conţinuturilor

Abilităţi şi competenţe în consilierea educaţională a copilului, adolescentului şi a familiei

2. Mare parte din psihopatologie este rezultatul cogniţiilor disfuncţionale şi/sau iraţionale.
3. Aceste cogniţii deviante pot fi identificate şi schimbate
4. Schimbarea se face prin tehnici cognitive şi /sau comportamentale validate ştiinţific.
MODELUL ABC COGNITIV
Model iniţiat de Ellias (1962), dezvoltat de Beck (1976):
 
1. A – evenimentul activator (situaţie de viaţă externă sau situaţie subiectivă) care activează întreaga personalitate;
2. B – cogniţiile persoanei (prelucrarea informaţională) care mediază modalitatea de percepere şi reprezentare a evenimentului activator;
3. C – consecinţele procesării cognitive a evenimentului activator.
Aceste 3 componente puse in relaţia terapeutică determină apariţia altor două componente (Modelul ABCDE):
4. D – restructurarea cogniţiilor disfuncţionale sau iraţionale
5. E – asimilarea unor noi cogniţii funcţionale, raţionale în locul celor problematice.
 
RELAŢIA TERAPEUTICĂ COGNITIVCOMPORTAMENTALĂ
Relaţia terapeutică cognitivcomportamentală se caracterizează prin
empatie, acceptare necondiţionată a clientului, congruenţă şi colaborare.
 
RELAŢIA TERAPEUTICĂ
1. Empatia – Truax şi Carkhuf propun o scală de evaluare a empatiei, cotată cu maxim 12 puncte:
0-2: terapeutul pune întrebări, formulează critici, dă sfaturi;
2-4: terapeutul reflectă aspectele exterioare la care face referire clientul;
 
4-6: reflectările terapeutului includ şi trăiri ale clientului, dar de importanţă secundară;
6-8: terapeutul analizează doar o parte din trăirile majore ale clientului (de obicei se opreşte la una singură);
8-10: terapeutul analizează marea majoritate a trăirilor clientului;
 
10-12: terapeutul a surprins toate aspectele semnificative exprimate de client.
Exerciţiu: (model p. 149, D. David, 2006, Tratat de psihoterapii cognitivcomportamentale)
 
2. Acceptarea necondiţionată presupune acceptarea pacientului cu toate problemele sale, ca un întreg, fără ca aceasta să însemne că acceptăm ceea ce face sau cum gândeşte.
3. Congruenţa se referă la gradul de suprapunere între comportamentul
manifest al terapeutului şi comportamentul interior.

Abilităţi şi competenţe în consilierea educaţională a copilului, adolescentului şi a familiei

4. Colaborarea se referă la faptul că demersul terapeutic este bine structurat şi se face după o agendă comună, negociată şi convenită cu clientul, iar apoi se verifică mereu dacă obiectivele terapeutului şi ale clientului coincid. (vezi rolul evaluărilor periodice în eficienţa consilierii!)
 
5. Transferul şi contratransferul în relaţia terapeutică. Transferul – totalitatea trăirilor afective (+, -), a patternurilor comportamentale pe care le experimentează clintul faţă de terapeut. Când transferul devine puternic, acesta poate bloca relaţia terapeutică (se instalează nevroza de transfer)
 
Contratransferul – totalitatea trăirilor afective şi a patternurilor psihocomportamentale pe care le experimentează terapeutul faţă de client. Este recomandat ca acest aspect să nu intervină în relaţia terapeutică.
 
Semne ale contratransferului:
reacţii emoţionale puternice (+.-), faţă de client, nejustificate în relaţia terapeutică;
– fantezii sexuale cu clintul;
– creşterea /scăderea, nejustificată terapeutic, a frecvenţei întâlnirilor.
 
PROCEDURI DE INTERVENŢIE LA NIVEL COGNITIV
 
În cadrul modelului ABC, procedurile de intervenţie la nivel cognitiv se clasifică în trei categorii:
1. Proceduri de restructurare cognitivă
2. Proceduri de rezolvare de probleme şi de antrenament asertiv
3. Procedura inoculării stresului
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *