Unul dintre cele mai cunoscute modele de comunicare este modelul Shannon-Weaver, in care comunicarea informatiei este descompusa in urmatoarele elemente: sursa de la care pleaca mesajul catre transmitator, unde este codificat intr-un semnal, care poate fi distorsionat de zgomot, trecind prin canal in drumul catre receptor, unde este decodificat si transmis destinatarului.

              

Un alt model al comunicarii, este modelul cibernetic. Cibernetica este stiinta controlului si a comunicarii la oameni si masini (Norbert Wiener); studiaza functionarea organismelor – ansambluri biologice si mecanice. Cuvintul deriva din “kubernein” care inseamna “ a pilota, a guverna”, “kubernêtikê “ reprezentind arta sau stiinta guvernarii.

Wiener a oferit primul mare model teoretic de unificare a stiintiilor umane (biologie, logica, matematica, ergometrie, informatica) in jurul unei paradigme a comunicarii.

Comunicarea umana este, potrivit acestui model, asemeni unui dispozitiv de comunicare intre masini capabile sa transmita si sa interpreteze ordine.

Orice sistem – masina, organism, organizatie, este ca o cutie neagra dotata cu o intrare (in-put) si o iesire (out-put) si poseda o functie de transformare, care permite anticiparea out-put-ului pornind de la in-put. Orice modificare adusa unui element din sistem le afecteaza pe toate celelalte.

In acest model de comunicare o importanta deosebita o are feedback-ul.

                                               retroactiune care se manifesta la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice, etc) in scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului lor fata de influente exterioare.

             Fig. 2  Feedback biologic – mentinerea temperaturii fiziogice

Este conexiunea inversa dintr-un sistem comunicational ce cuprinde procedeele de autoreglare, care permit sistemului sa se adaptaeze la modificarile de context.

Sursa poate raspunde si se poate adapta la informatiile pe care le primeste despre rezultatele mesajelor trimise si se mentine echilibrul sistemului.

Feedback-ul are efecte de modificare si ghidare a activitatilor de codificare si transmitere ale sursei si poate lua forme diferite in functie de tipul de eveniment comunicational.

Wilbur Schramm accentueaza ca feedback-ul face ca procesul de comunicare sa fie circular si nu liniar si multidirectional.

             Fig. 3 Feedback-ul in procesul comunicarii interpersonale    

Omul nu este doar un simplu canal care transmite informatie – o supune unui tratament – decodeaza, filtreaza, stocheaza, utilizeaza informatia in cursul unei exepriente oarecare.

     Un model general de comunicare se compune din cinci elemente principale:

1. Expeditorul (emitatorul, sursa, comunicatorul) mesajului – persoana care are ceva de spus si care doreste sa comunice; este foarte important ce anume vrea sa comunice, cui anume, in ce scop si in ce mod. Capacitatea unei persoane de a transmite mesaje, de a comunica, poarta denumirea de “ capacitate de comunicare” si aceasta difera de la om la om; in farmacie farmacistul, asistentul medical de farmacie, dar si pacientul se afla in postura de emitator/sursa.
2. Mesajul – este rezultatul efortului pe care il depune emitatorul, de a-si comunica/transmite gindurile; codificarea presupune “traducerea” mesajului de catre emitator in simboluri care pot fi intelese de catre receptor. Fiecare mesaj are doua componente:
3. Componenta verbala – alcatuita din cuvintele care alcatuiesc mesajul;
4. Componenta non-verbala – este constituita din gesturile, expresiile fetei, intonatiile vocale si pozitia corpului, care insotesc mesajul verbal. Aceasta componenta este deosebit de importanta in transmiterea/ perceptia unui mesaj, avind o pondere de aproximativ 90% in procesul comunicarii.

                  Fig. 4 Model de comunicare

• Primitorul (receptorul, destinatarul, cel caruia Ii se comunica) mesajului; este persoana care primeste mesajul. Ca sa poata primi si interpreta corect mesajul transmis, el trebuie sa fie pregatit pentru aceasta, sa fie “ deschis”, “apt” pntru comunicare. Oboseala primitorului sau unele obstacole, bariere intervenite in transmiterea mesajului pot face ca o parte a continutului acestuia sa nu fie receptionat, sau daca este receptionat, sa fie interpretat gresit. Decodificarea este actiunea prin care receptorul traduce mesajul intr-unul propriu si realizeaza apoi feedback-ul.
• Feedback-ul ( retroactiunea, raspunsul) este reactia de raspuns a primitorului care demonstreaza ca mesajul a fost primit si inteles. Feedback-ul poate fi considerat si limbajul corporal al interlocutorului, reactiile faciale si intrebarile pe care le adreseaza.
• Interferenta; contextul (mediul) reprezinta totalitatea conditiilor exterioare comunicarii. Acesta poate influenta comunicarea prin situatiile preeznte, conditiile de loc, de timp.  In toate elementele componente ale comunicarii poate aparea o interferenta, care poate perturba comunicarea. Prin interferenta intelegem toti factorii perturbatori fizici si psihologici care pot sa apara in cadrul fiecaruia dintre elementele amintite si care pot deranja buna transmitere ori receptionare a mesajului.

     Realizarea procesului de comunicare inseamna, mai simplificat, transferul ideii din mintea unui individ in mintea altui individ, cu ajutorul cuvintelor.