INSULELE BINECUVÂNTATE – CE ÎNSEAMNA O VIATA FERICITA?

24 0

Cei mai fericiti oameni din lume nu au strazi asfaltate, nici resurse naturale.  Nu au armata. Sunt tarani si pescari sau lucreaza în restaurante si în hoteluri. Între  ei se înteleg destul de greu. În tara în care traiesc se înregistreaza cea mai mare  varietate lingvistica din lume, cu 200 000 de locuitori ce vorbesc peste o suta de limbi si dialecte.

Speranta de viata este relativ redusa, cei mai fericiti oameni din  lume traind în medie saizeci si trei de ani. „Oamenii de aici sunt fericiti pentru ca  se multumesc cu putin“, spune un jurnalist de la un ziar local. „Viata este centrata  în jurul comunitatii, familiei si binelui care poate fi facut pentru altii. Acesta este un  loc în care nu trebuie sa-ti faci multe griji.“ Oamenii se tem doar de cicloane si de  cutremure.

Daca dam crezare celor aparute în Happy Planet Index,  Vanuatu este tara cu cei mai fericiti oameni din  lume. Vanu si mai cum? Da, tara exista cu adevarat, un stat insular relativ putin  cunoscut din Pacificul de Sud, iar cei mai în vârsta dintre noi îl stiu probabil din  atlasele scolare sub denumirea de Noile Hebride. Sondajul a urmarit asteptarile  oamenilor de la viata, gradul lor de multumire si relatia acestora cu mediul  înconjurator.

Rezultatele au aratat ca, pentru om, conditiile optime de viata, conform speciei sale, ar fi sa traiasca pe o insula vulcanica, cu o densitate de circa 17  locuitori pe kilometru patrat, cu o clima blânda, mult soare si vegetatie luxurianta;  un amestec de religii indigene cu protestanti, anglicani, catolici si adventisti, conditii de munca modeste, dar corecte, cu numeroase persoane care lucreaza pe cont  propriu; o democratie parlamentara cu un prim-ministru puternic si un presedinte  slab si cu sistemul legislativ din Marea Britanie. Initiatorii studiului, printre care si  organizatia ecologista Friends of the Earth, nu urmarea de fapt obtinerea unor date  atât de exacte.

Scopul urmarit era, de fapt, acela de a afla masura în care omul trebuie sa intervina în natura si sa provoace daune mediului înconjurator pentru a crea conditiile fericirii sale. Raspunsul dat, în conditiile în care Vanuatu se afla pe locul întâi în topul fericirii: nu foarte mult!

În comparatie cu insula vulcanica, factorul fericirii în tarile bogate din lumea  industrializata, cu o rata mare a sperantei de viata si cu cele mai mari posibilitati de  consum, de petrecere a timpului liber si de distractie scade simtitor. Oamenii sunt predispusi catre turism de aventura și excursii personalizate. 

Germania  ocupa locul 81 chiar daca este pe locul al patrulea în Europa, dupa Italia, Austria si  Luxembourg. Mult admiratele tari scandinave Danemarca, Norvegia,  Suedia si Finlanda se afla toate în partea inferioara a clasamentului.  Dar si insule exotice, Zanzibar sau Cuba.

Mult mai fericiti sunt locuitorii din China, Mongolia sau Jamaica. Locuitorii din Patagonia si Tara de FocChile, Argentina (SUA este pamântul fagaduintei, unde fiecare este liber sa-si caute fericirea),  din Kuwaitul bogat în petrol si pietre pretioase si din Qatar, unde nimeni nu trebuie sa munceasca pentru a-si câstiga existenta datorita subventiilor  guvernamentale, au o parere destul de proasta despre calitatea vietii. Clasamentul celor 178 de tari se încheie cu Rusia, Ucraina, Congo, Swaziland si Zimbabwe.
Sa lasam deocamdata la o parte faptul ca zilele fericitei insule Vanuatu ar  putea fi numarate si ca, din cauza încalzirii globale si a cresterii nivelului marilor si  oceanelor, si aceasta ultima Atlantida ar putea fi înghitita de ape. Sa ne întrebam  mai degraba: „Ce-am putea învata de la oamenii fericiti din Pacificul de Sud?“


Prima concluzie este simpla, clara si, desigur, avuta în vedere de autorii studiului:  banii, consumul, puterea, perspectiva de a ajunge la o vârsta înaintata nu aduc fericirea. Iata un mesaj interesant, mai ales într-o perioada în care veniturile unor categorii largi ale populatiei, chiar si din tarile bogate ale Europei Occidentale, au încetat sa creasca. Se pare ca tocmai din acest motiv, institute economice cu o viziune inteligenta, precum New Economics Foundation, fac cercetari pentru a stabili daca banii si proprietatea sunt criterii de evaluare a fericirii si succesului unei societati.
Din acest punct de vedere „economia fericirii“ (Happiness Economics) este un domeniu de cercetare nou si promitator, cu descoperiri demne de toata atentia.

Specialistii în economia fericirii au ajuns, pe baza sondajelor, la concluzia ca venitul real si standardul de viata s-au dublat în SUA în comparatie cu anii ‘50. Cu toate  acestea, procentul celor care se considera fericiti nu a crescut, ci a ramas aproape  constant în ultimii 50 de ani. Un alt studiu arata ca, de la un venit anual de 20 000  de dolari/persoana în sus, fericirea nu creste odata cu venitul. O explicatie simpla  pentru mentinerea fericirii la un nivel constant este faptul ca a cumpara lucruri te  face într-adevar fericit pentru scurt timp, dar nu si posedarea lor (vezi Uleiul uzat al  lui Robinson). Dupa satisfacerea nevoilor de baza, apar altele noi, în timp ce ajungem sa consideram de la sine înteleasa posedarea bunurilor pe care le avem. Bogatia este, din acest punct de vedere, un termen relativ. Suntem întotdeauna atât de bogati pe cât ne simtim ca suntem, iar unitatea de masura o stabilesc, de regula, semenii nostri. Un ajutor social în Germania ar însemna o avere pentru un locuitor din Africa de Sud,
 Swaziland, Lesotho.

Surprinzator în legatura cu aceste descoperiri este faptul ca nu ne influenteaza prea mult viata. Visul independentei financiare predomina si astazi în tarile industrializate. Tocmai de aceea, muncim din greu aproape toata viata noastra, desi cei mai multi dintre noi nu ajung aproape niciodata sa se simta cu adevarat „liberi“. Banii si prestigiul se afla pe cea mai înalta treapta a sistemului nostru de valori, chiar înaintea familiei si a prietenilor. Faptul este cu atât mai uimitor, cu cât pe scara valorilor specialistilor în economia fericirii, lucrurile stau exact invers.
Conform acesteia, nimic nu aduce mai multa fericire decât relatia cu ceilalti, asadar cu familia, cu partenerul de viata, cu copiii, cu prietenii.

Pe locul al doilea se afla sentimentul ca facem ceva util si, de la caz la caz, sanatatea si libertatea. Scara de valori arata ca majoritatea oamenilor din bogatul Occident gresesc atunci când pun un pret atât de mare pe bani si tind catre o siguranta la care nu vor ajunge, probabil, niciodata. Îsi sacrifica libertatea si autodeterminarea pentru un venit mai mare. Apoi cumpara lucruri de care nu au nevoie, pentru a-i impresiona pe cei care nu-i plac, cu bani pe care nu-i au.

*Scris pentru SuperBlog 2018*

Related Post

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *