Consumul emotional in societatea moderna: paradox sau normalitate?

30 0

Trăim sub auspiciile unei noi modernităţi: ea coincide cu “civilizaţia dorinţei” şi s-a edificat treptat în cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX.
Această revoluţie nu poate fi disociată de noile orientări ale
capitalismului angajat pe calea permanentei stimulări a cererii, a triumfului economiei de piaţă şi a multiplicării la nesfârşit a nevoilor: capitalismul de consum a preluat, pentru a-l duce mai departe, rolul economiilor de producţie. În decursul câtorva decenii, affluent society a zguduit din temelii modul de trai şi moravurile, a stabilit o nouă ierarhie a finalităţilor şi un nou raport faţă de lucruri şi de timp, faţă de ceilalţi, dar şi faţă de sine. Trăirea în prezent s-a substituit aşteptărilor legate de viitor, iar hedonismul – militantismelor politice; febra confortului a luat locul pasiunilor naţionaliste, iar divertismentul – revoluţiei. Circumscris noii religii a ameliorării continue a condiţiilor de viaţă, gustul peritru un trai mai bun a devenit o pasiune de masă, scopul suprem al societăţilor democratice, un ideal clamat la orice colţ de stradă. Rare sunt fenomenele care au reuşit să modifice atât de substanţial modul de viaţă şi gusturile, aspiraţiile şi comportamentele majorităţii oamenilor într-un timp atât de scurt. Nu vom evidenţia niciodată îndeajuns tot ceea ce omul nou din societăţile liberale “datorează” societăţii de consum de masă.

Constatarea e banală: pe măsură ce societăţile noastre se
îmbogăţesc, apar neîncetat noi dorinţe de a consuma. Cu cât
consumi mai mult, cu atât vrei să consumi mai mult: epoca
abundenţei este inseparabilă de o lărgire ne definită a sferei
satisfacţiilor dorite şi de o incapacitate de a resorbi pofta de
consum, orice saturare a unei nevoi fiind însoţită imediat de
noi cereri. De aici şi tradiţionala întrebare: de unde vine această
escaladă fără sfârşit a nevoilor? Ce-I face oare pe consumator
să alerge mereu după ceva?

Ce este societatea de hiperconsum?

Expresia apare prima oara in anii 1920 si devine populara intre 1950 si 1970, succesul ei ramanand intact in zilele noastre.
Ideea de societate de consum este o evidenţă si pare a fi una dintre figurile de stil cele mai emblematice ale ordinii economice şi ale vieţii cotidiene din societăţile contemporane.
Noua societate cu al cărei răsărit suntem contemporani
funcţionează cu hiperconsum, şi nu cu reducerea consumului.

Cele trei faze ale productiei de consum:

  1. Producţie ŞI, marketing de masă
  2. O triplă invenţie: marca fabricii, ambalajul şi publicitatea
  3. Marile magazine

Producţie ŞI marketing de masă

Primul ciclu al erei consumului de masă începe în jurul anilor
1880 şi se încheie odată cu al doilea război mondial.
În prima fază, pe baza micilor pieţe locale, se
constituie marile pieţe naţionale, devenite posibile graţie infrastructurilor moderne de transport şi de comunicaţii : căi ferate,
tele graf, telefon. Îndeosebi căile ferate au fost cele care, mărind
regularitatea, volumul şi viteza transporturilor spre uzine şi
spre marile ‘ oraşe. Astfel, a fost permis avântul comerţului pe scară mare,
desfacerea ritmică a cantităţilor masive de produse, gestiunea
fluxurilor de produse de la un stadiu de producţie la altu.

O  triplă invenţie: marca fabricii, ambalajul

Dezvoltând producţia de masă, faza 1 a inventat atât marketingul
de masă, cât şi consumatorul modern. Până prin anii
1880, produsele erau anonime, vândute în vrac, iar mărcile
naţionale erau foarte puţin numeroase. Pentru a controla fluxurile
de producţie şi pentru a-şi rentabiliza echipamentele,
noile industrii şi-au condiţionat ele însele produsele făcând publicitate, pe scară naţională, mărcilor lor.

Marile magazine

Productia de masă a fost dublată de crearea unui comert de , ,
masă impulsionat de marile magazine.
Înainte de toate, marile magazine au pus accentul pe rotaţia
rapidă a stocurilor şi pe o practică a preţurilor mici din perspectiva
unui volum de afaceri important, bazat pe vânzări pe
scară mare.

De la consumul ostentativ la consumul
experienţial

S-o spunem fără înconjur : sociologia care se voia critică s-a
dovedit a fi în întârziere cu un război asimilând “efectul Veblen”
cu epicentrul dinamicii consumatoriste, chiar în momentul
când valoarea de utilizare a obiectelor căpăta o consistenţă
inedită, când sistemele de referinţă ale confortului, ale plăcerii
şi ale divertismentului începeau să se impună ca finalităţi
capabile să orienteze comportamentele majorităţii oamenilor.

Related Post

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *