BIOMECANICA ARTICULAŢIILOR MÂINII

48 0

Complexul osteo-articular carpian este astfel alcătuit
încât să permită efectuarea mişcărilor de flexiune-extensiune,
adducţie-abducţie şi circumducţie. Cum aceste articulaţii
sunt, în general, articulaţii plane, fiecare în parte
permite mişcări de alunecare de mică amplitudine.
Mişcările articulaţiilor mâinii se produc simultan; atât în
articulaţia radiocarpiană cât şi în cea mediocarpiană.
Toate aceste mişcări se realizează printr-o deplasare „în
etaj” a segmentelor regiunii; al doilea rând carpian (distal)
se deplasează pe primul rând (proximal) iar acesta alunecă
pe antebraţ. Deoarece primul rând carpian se găseşte între
cele două suprafeţe articulare, reprezentate de-al doilea
rând carpian în partea inferioară şi de antebraţ, în partea
superioară, el a fost comparat, ca rol mecanic, cu un
adevărat menise.
piatameseriasilor.ro

Flexiunea-extensiunea. Flexiunea este mişcarea prin
care palma se apropie de faţa anterioară a antebraţului.

Extensiunea este mişcarea prin care dosul mâinii se
apropie de faţa posterioară a antebraţului. In flexiune,
primul rând carpian se înclină pe oasele antebraţului.

Axul mişcării trece prin osul semilunar. Al doilea rând carpian
se mişcă pe primul. Mişcarea se execută împrejurul unui
ax transversal care trece prin osul capitat. Flexiunea se
petrece mai cu seamă în articulaţia radiocarpiană, pe când
extensiunea în cea mediocarpiană. în mişcarea de extensiune
se produc fenomene analoge, dar de sens contrar,
şi anume: primul rând carpian se mişcă pe oasele antebraţului,
iar cel de-al doilea rând pe primul. Limitarea mişcărilor
este făcută de ligamentele palmare şi dorsale şi, în special,
de tendoanele muşchilor flexori şi extensori ai degetelor.
Adducţia-abducţia. Adducţia sau înclinarea ulnară
este mişcarea prin care marginea ulnară a mâinii se înclină
către marginea respectivă (ulnară) a antebraţului. Abducţia
sau înclinarea radială este mişcarea prin care marginea
radială a mâinii se înclină către marginea radială a
antebraţului. Mecanismul acestor mişcări este de o mare
complexitate şi încă nu pe deplin elucidat.

Majoritatea autorilor au în vedere totuşi următoarele elemente:

  1. mişcările de înclinare ulnară şi radială au loc în ambele articulaţii, adică atât în cea radiocarpiană, cât şi în cea mediocarpiană.
    Aceste mişcări se execută împrejurul unui ax
    antero-posterior care trece prin centrul osului capitat.
    Celelalte oase carpiene basculează în jurul acestui centru.
    Astfel, în mişcarea de abducţie, rândul proximal al carpului
    se deplasează medial (ulnar) în aşa fel încât scafoidul
    ajunge la mijlocul suprafeţei radiale, iar semilunarul
    trece sub ulnă.

Limitarea abducţiei se face de către ligamentele laterale. în mişcarea de adducţie, semilunarul
se înclină în afară, iar scafoidul depăşeşte cu 1 cm poziţia
sa iniţială.

2. Mişcările de adducţie-abducţie sunt însoţite
de mişcări accesorii de flexiune-extensiune, care se
produc în jurul unui ax transversal ce trece prin centrul
osului capitat. în abducţie, rândul proximal al carpului
se deplasează înainte (flexiune), pe când în adducţie, miş-
carea este inversă; rândul proximal se deplasează înapoi
(extensiune).

3. Mişcările de adducţie-abducţie sunt Însoţite
de mişcări foarte reduse de rotaţie în jurul unui ax
longitudinal, astfel că înclinarea radială atrage cu sine o
uşoară pronaţie, iar cea ulnară o uşoară supinaţie.

Mişcarea de circumducţie.

Rezultă în urma executării succesive a mişcărilor de flexiune, abducţie, extensiune, adducţie sau invers. Această mişcare nu reproduce un cerc perfect, ci o elipsă, deoarece flexiunea şi extensiunea sunt mai ample decât înclinarea laterală. Rotaţia mâinii este imposibilă în articulaţiile mâinii; ea se face prin
pronaţie-supinaţie, în articulaţiile radio-ulnare.

Related Post

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *