CONFORMAŢIA INTERIOARĂ A OASELOR

41 0

[newsplugin_widgets area=1]

Secţionând diferite oase şi examinându-le pe secţiune, observăm că substanţa osoasă propriu-zisă (albicioasă, de consistenţă dură-lemnoasă) se prezintă sub două aspecte: compactă şi spongioasă.

  1.  Substanţa compactă (Substantia compacta) numită incorect şi ţesut osos compact, este omogenă, dură, formată din lame osoase alăturate, alipite, fără a delimita cavităţi intermediare.
  2. Substanţ a spongioas ă [Substantia spongiosa (trabecularis)] incorect denumită ţesut osos spongios, are aspectul unui burete. Este formată tot din lame sau trabecule osoase, însă acestea sunt orientate în sensuri diferite, întretăindu-se în anumite puncte şi delimitând prin aceasta o serie de cavităţi, unde se află măduvă osoasă. Aceste cavităţi pot avea dimensiuni variabile: de la un bob de fasole la o gămălie de ac. Când acestea sunt de mărimea unui bob, substanţa osoasă se mai numeşte areolară. Formatul cavităţii poate fi tubularcilindric, ovalar, sferic. Diametrele areolelor variază, de
    asemenea: cele apropiate de suprafaţa osului sunt mai
    mici, iar cele profunde devin din ce în ce mai mari, pe
    măsura apropierii lor de cavitatea medulară a osului. Atât în cazul substanţei osoase compacte, cât şi a celei spongioase, structura lor histologică este aceeaşi. Ele se deosebesc doar prin dispoziţia felurită a lamelor osoase ce le compun.
    Cavităţile interioare ale oaselor – cavitatea medulară şi arcadele substanţei spongioase – sunt tapetate de o pătură subţire de celule conjunctive denumită endost (Endosteum). Acesta se prelungeşte şi în interiorul canalelor Havers şi Volkmann. In structura celor trei categorii principale de oase,
    cunoscute deja de noi (lungi, late şi scurte), repartiţia celor două feluri de substanţă osoasă se face într-un mod caracteristic pentru fiecare categorie.

    Conformaţia interioară a unui os lung ne apare clar pe o secţiune longitudinală.

    1. Corpul osului este format dintr-un cilindru de os

    compact, străbătut însă în tot lungul său de un canal central,
    larg, numit cavitate medulară (Cavitas medullaris). Tubul
    osos este mai gros în partea mijlocie a diafizei. Cavitatea
    medulară pătrunde în epifize, unde se îngustează, datorită
    unor sisteme lamelare ogivale ale spongioasei. în cavitatea medulară se află măduva osoasă.

    2. Extremităţile sau epifizele osului lung sunt formate dintr-o pătură subţire de substanţă compactă la periferie,

    care îmbracă o masă de substanţă spongioasă. Cavităţile

    acesteia comunică printr-un grup de areole cu cavitatea

    medulară. La bătrâni, substanţa spongioasă a extremită-

    ţilor se resoarbe parţial, iar cavitatea medulară a diafizei

    se extinde până la acest nivel.

    Conformaţia interioară a oaselor plane. Ele sunt formate din două lame de substanţă osoasă compactă, care cuprind între ele un strat mai gros sau mai subţire de substanţă osoasă spongioasă. La nivelul marginilor osului, lamele de substanţă osoasă compactă fuzionează astfel încât învelesc din toate părţile substanţa spongioasă. în cazul oaselor plane ale bolţii craniene, lamele de ţesut compact se numesc table: una externă sau exocraniană (Lamina externa), cealaltă internă sau endocraniană (Lamina interna), iar substanţa osoasă spongioasă dintre ele se numeşte diploe. în diploe sunt săpate numeroase canale (Canales diploicî) care conţin venele diploice. Acestea asigură comunicarea dintre sinusurile durei mater şi venele exocraniene.

Related Post

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *