Archive for the Category » Psihologia dezvoltarii «

Jucarii inteligente pentru copilul tau

Păpusa şi corpul uman

Utilizarea cea mai firească a păpuşii este în crearea de situaţii care să
faciliteze cunoaşterea şi conştientizarea d!feritelor parţi ale corpului.
În afară de activităţile clasice în care copiii indică şi numesc părţile
corpului, arătând pe păpuşă şi pe corpul propriu, se pot inventa şi jocuri de
mişcare care să repete achiziţiile corporale într-o fonnă amuzantă. Iată un
exemplu:
more »

Beneficiile jocurilor creative lego la copiii cu nevoi speciale

Cuvintele “joc” si “copii” sunt de obicei asociate. Insa cuvintele “joc” si “copiii cu autism” nu prea apar impreuna.

Intelegerea lumii sociale a copilului cu autism, solicita urmatoarele:

  • Constientizarea existentei celorlalti
  • O dorinta de apartenenta, de a fi inclusi sau de a imparti cu altii;
  • O intelegere a modului in care ceilalti s-ar comporta si ar raspunde.

Jocul interactiv in ceea ce priveste copiii cu autism,  ajuta la dezvoltarea comunicarii, adaptarii sociale si inteligentei.

Astfel, jocul le permite copiilor cu autism urmatoarele:

  • Sa exprime cunostintele lor despre lume si raporturile lor cu altii
  • Sa exploreze spontan modalitati de gandire atat despre ei insisi cat si despre obiectele pe care le intalnesc.
  • Sa isi dezvolte abilitatile de comunicare si spiritual de camaraderie
  • Sa dezvolte imaginatie si creativitate

 

Pentru cei care traiesc si lucreaza cu copiii cu autism sau cu sindrom Asperger, aceste strategii vor fi nepretuite atat pentru aplicarea jocului intercativ in institutii educationale, cat si in medii de ingirjire si in familii.

Pentru copii, jocul este o expresie a interactiunii lor unice cu lumea. Antrenarea in jocuri cu obiecte precum jucarii lego sau activitati le permite sa realizeze un dialog cu tot ceea ce intalnesc, sa creeze experiente care sa le sustina confortul emotional, transformand cunostintele dobandite si dandu-le un sentiment de aparteneta la un anumit grup social si cultural. Jocul iese in evidenta dintr-o vasta arie de relatii si experiente care sunt definite prin calitatea interactiunii lor personale si locurile semnificative din viata copilului.

Aceasta pentru ca dezvoltarea jocului la toti copiii se bazeaza pe semeni, atat pentru a le inlesni cat si pentru a le sprijini experientele de joaca. In acesta attribute definitorii se gasesc bazele dezvoltarii umane.

Rolul jocului in dezvoltare

Majoritatea literaturii pe tema jocului conchide ca este imposibil sa identifici precis influenta jocului asupra dezvoltariiemotionale, cognitive si sociale a copiilor si ca se cere o abordare neconventionala a jocului si dezvoltarii.

Astfel, Vigotsky (1978) credea ca jocul este important nu doar prin faptul ca reflecta stadiul de dezvoltare al individului, ci si pentru a o dirijeaza. Teoriile sale au fost calauzitoare in promovarea jocului a vehicol pentru interactiunile sociale.

Ceea ce afecteaza semnificativ dezvoltarea intelegerii sociale si comportamentului social este imbinarea dintre contextul jocului, dispozitia copilului si rolul partenerului de joaca. Prin urmare, un copil ce ramane izolat fata de astfel de experiente nu va dobandi cunostintele necesare pentru a stabili realtii sociale. Pentru a obtine aceste competente sociale, copiii au nevoie ca experientele de joc sa aiba loc intr-un context social. Copiii nu se dezvolta prin izolare, si nici prin manipulare, ci prin interactiune.

 

Jocul snezorial

Explorarea incepe cand bebelusul dezvolta o constientizare a corpului sau si a corpului sau in relatie cu altul. In acest stadiu, bebelusul nu este constient de separarea lui de “altul” si asociaza intreaga constientizare cu senzatiile corporale pe care le experimenteaza.

Explorarea obiectelor de catre copii este o experienta senzoriala indifferent daca au sau nu dificultati de perceptive senzoriala. Explorarea implica utilizarea tuturor simturilor.

Jocul ca experienta repetitiva

 

Un alt aspect important in dezvltarea jocului la copiii este nevoia de a introduce coeziunea de repetitie. Faptul ca acesti copii vor cauta moduri de a crea odine si constanta in eforturile lor de a invata despre lume este o trasatura semnificativa a dezvoltarii  si invatarii lor. In centrul oricarei forme de joc ritualic sau repetitive se afla o experienta emotional fundamental legata de felul cum copiii se descurca cu propriile niveluri de toleranta la frustrari si isi asuma riscuri experimentand cu modalitati neobisnuite de manevrare a obiectelor. In plus comportamentele repetitive ajuta la stabilirea unei baze de cunoastere de la care copilul isi poate extinde intelegerea.

 

Jocul imaginativ

Copiii incep sa uitlizeze jucarii (cumar fi jocurile lego) pentru a reprezenta sau “juca” anumte scenarii prin manipularea obiectelor. De exemplu, apucand o papusa si strangand-o la piept in loc sa o tina de par sau punand jocuri lego unele peste altele in loc sa le izbeasca.

Interpretarea felului in care sunt percepute obiectele conduce copilul spre moduri din fe in ce mai diferite de a se juca cu ele. Nu este nevoie de o jucarie, poate fi orice obiect care ar putea starni interesul copilului.

Contact BeKid:

Adresa:

SC ADA ONLINE SRL
Sebes, Str Aviator Olteanu, Nr 42, Jud Alba
Reg.Com J01/375/2013
CUI RO31845110

Program de lucru: Luni-Vineri intre orele 08.00 – 16.00

Email : comenzi@bekid.ro ( timp de raspuns maxim 1 zi lucratoare)
Email : office@bekid.ro ( reclamatii, etc )

Pentru furnizori sau prestatori de servicii: furnizori@bekid.ro

Short-Term Therapy for Children

TOP-SITEURI - Cele mai vizitate siteuri astazi

Conceptual frameworks exist for adult forms of brief psychodynamic intervention , but not for child forms of brief intervention. However, as Messer and Warren (1995) pointed out, short-term therapy (6–12 sessions) is a frequent form of psychodynamic intervention.

The practical realities of HMOs and of clinical practice in general have led to briefer forms of treatment. Often, the time-limited nature of the therapy is by default, not by plan (Messer & Warren, 1995).

The average number of sessions for children in outpatient therapy is 6 or less in private and clinic settings (Dulcan & Piercy, 1985). There is little research or clinical theory about short-term psychotherapy with children (Clark, 1993; Messer & Warren, 1995). A few research studies have shown that explicit time limits reduced the likelihood of premature termination (Parad & Parad, 1968) and that children in time-limited psychotherapy showed as much improvement as those in long-term psychotherapy (Smyrnios & Kirby, 1993).

The time is right for development of theoretically based short-term interventions for children with systematic research studies. Messer and Warren (1995) suggested that the developmental approach utilized by psychodynamic theory provides a useful framework for short-term therapy. One can identify the developmental problems and obstacles involved in a particular case. They also stressed the use of play as a vehicle of change and, as Winnicott (1971) has said, of development.

They suggested that active interpretation of the meaning of the play can help the child feel understood, which in turn can result in lifelong changes in self perception and experience. In other words, the understanding of the metaphors in the child’s play could give the child insight, or an experience of empathy, or both.

This lasting change can be accomplished in a short time. Chethik (1989) discussed “focal therapy” as therapy that deals with “focal stress events” (p. 194) in the child’s life.

Chethik listed events such as death in the family, divorce, hospitalization, or illness in the family or of the child as examples of specific stresses. Focal therapy focuses on the problem and is usually of short duration. The basic principles of psychodynamic therapy and play therapy are applied.

The basic mechanism of change is insight and working through. Chethik views this approach as working best with children who have accomplished normal developmental tasks before the stressful event occurs. In general, brief forms of psychodynamic intervention are seen as more appropriate for the child who has accomplished the major developmental milestones.

Lester (1968) viewed problems such as transient regressions, mild exaggerations of age-appropriate behaviors, and acute phobias as most appropriate for brief intervention.

Proskauer (1969, 1971) stressed the child’s ability to quickly develop a relationship with the therapist, good trusting ability, the existence of a focal dynamic issue, and flexible and adaptive defenses as criteria for short-term intervention. Messer and Warren (1995) concluded that children with less severe psychopathology are more responsive to brief intervention than children with chronic developmental problems. My own view is that the internalizing disorders are most appropriate for brief psychodynamic intervention. The therapist is active, at times directive, and uses all mechanisms of change in the therapy. Insight and working through are essential, but modeling, rehearsal, discussing coping strategies are also part of the therapy.

Children with major deficits in object relations and with early developmental problems need longer term structure-building approaches. Messer and Warren (1995) also stressed the importance of the family and social environment in maximizing the effectiveness of brief intervention. A supportive environment and, often, active engagement of the parents and school are essential for brief intervention to work.

Powered by Yahoo! Answers

Powered by WP Robot